+4 0727 648 946

Din seria „Profesori extraordinari pentru România” cu Ioana Hochia

Campania „Profesori extraordinari pentru România”  își dorește să vă prezinte acei profesori care au har, sunt curajoși, se implică dincolo de ce le cere fișa postului, fac altfel lucrurile reușind cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor.

Despre Ioana Hochia

Ioana este toată un zâmbet, un om senin și vesel dar și foarte implicat în comunitate. Deși predă Ia Baia Mare, nu i-a uitat nici pe copiii din comunitatea Firiza, locul unde s-a născut și unde se implică zilnic, după orele de școală, împreună cu Adi, sotul ei, în activități ce vizează educația în cadrul unui centru educațional. Cu asociația Mansio a derulat mai multe proiecte europene care au vizat schimburi de experiență ale elevilor din România cu elevi din alte țări. Nouă ne place Ioana pentru că este un profesor „altfel” și încearca să facă educație prin metode nonformale.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑑𝑎𝑠𝑐𝑎̆𝑙?

IH: Am luat decizia de a lucra în învățământ în anul 2006. Nu mă regăseam în nici una din cele 4 job-uri pe care le-am avut până atunci: secretară, traducătoare, dispecer, distribuitor. Mereu căutăm altceva și…am găsit acel „altceva” aici, la școala și aici m-am oprit! Și dacă m-ar întreba cineva de ce fac asta, aș răspunde fără să ezit: îmi place ceea ce fac, îmi place să lucrez cu copiii! Fiecare zi este o provocare care mă pune la încercare și asta îmi place.
Am găsit energia în copiii cu care lucrez zi de zi, am găsit inocența în privirile lor și puterea de a mă transforma ori de câte ori e nevoie.

𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑒 𝑖-𝑎𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒? 𝐶𝑢𝑚 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒?

IH: Numele meu este Ioana și am fost și eu copil. M-am jucat ca tine și incat mă mai joc.

𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒?

IH: Colorată, plină de oameni implicați.

𝐶𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑖 „𝑎𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙” 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑎𝑗𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑜𝑟 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑎𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎𝑟?

IH: Îmi place formalul, dar completat de nonformal pentru că asta mă reprezintă. Nu-mi plac lucrurile rigide, formale, de aceea refugiul meu este în nonformal. Ajut pentru că în jurul meu am avut oameni care m-au ajutat. Mă implic pentru că îmi pasă ce se întâmplă în comunitatea mea. Îmi place să mă duc un pic mai departe de ușa sălii mele de clasa. Asta mă face mult mai flexibilă.
Da, stiu! E important ceea ce fac la scoala, dar mi se pare la fel de important să dai o mână de ajutor acolo unde vezi că e nevoie. Asta fac de când mă știu și nu cred că mă voi schimba vreodată pentru că familia m-a invatat și m-a încurajat să fac asta.
Sunt învățătoare de la 4 ani! (Știu ca acum râdeți), așa îmi spun oamenii care m-au cunoscut de mică: „în toate jocurile tu erai învățătoarea și ceilalți erau elevii”.Cred că atunci a fost momentul decisiv. 🙂

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑗𝑜𝑏-𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑙𝑒 𝑔𝑒𝑠𝑡𝑖𝑜𝑛𝑒𝑧𝑖?

IH: Dacă tot vorbeam mai sus de formal și nonformal, o să abordez acest aspect astfel:
– la scoala- mi se pare vitală relația părinte- profesor și pentru o mai bună colaborare, îmi place să implic părinții în activitățile mele din cadrul comunității. Nu de puține ori părinții m-au susținut cum au putut în activitățile mele realizate pentru copiii din comunitatea Firiza (locul unde m-am născut și unde mă implic împreuna cu ADI, soțul meu, în activități ce vizează educația).
– in comunitate: Încerc să „peticesc” sistemul prin toate activitățile pe care le fac, dar stau prost cu gestionarea timpului, deci…timpul ar fi o problemă. Câte aș mai face dacă aș avea TIMP! Am avut soluții și pentru asta: am strâns în jurul meu oameni care se implică și care fac lucrurile așa cum ar trebui făcute. Mi se pare foarte important să ne folosim de toate resursele din jurul nostru, mai ales de resursele umane.
Povesteam într-un proiect de gOLDen teachers – denumire dată de noi pentru dascalii pensionari care sunt o resursă valoroasă: pot fi mentori sau se pot implica în activitățile destinate copiilor. Dacă îi aveți în jurul vostru sunteți tare norocoși și s-ar bucura dacă i-ați activa din punct de vedere social!

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖?

IH: Cel mai dificil moment din cariera mea a fost tranziția mea de la o școală de sat la o școală de oraș. Nu aveam destulă încredere în ceea ce pot face, dar am avut susținere din partea familiei. Cred că sunt o norocoasă din acest punct de vedere! Am învățat și încă mai învăț singură. Îmi fac cate un UPGRADE de cate ori e nevoie. Și știți cum fac asta? Mă duc la cursuri, conferinte, locuri în care știu că mă pot întâlni cu oameni/ dascăli resursă de la care știu că am multe de învățat. Îmi plac oamenii și îmi place să fiu în jurul lor.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎/𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑖 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒/𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑒?

IH: An de an mă implic în felurite activități pe care le fac pentru copiii din comunitatea Firiza (fost sat, acum cartier -mult spus- al Baii Mari), și în fiecare vară facem tabere tematice pentru ei.
Acu’ 5 ani ne-am gândit să nu facem nici o activitate, deoarece eu aveam două examene importante și nu prea mai aveam timp de altceva. Copiii din Firiza erau obișnuiți ca noi să fim la Centru luni, imediat după ce se termina scoala, să facem activități.
Văzând că noi nu venim, au venit ei (vreo 25 de copii) la noi acasa. Îmi aduc aminte ca m-a impresionat așa de tare, încât mi-am luat „tolba” cu materiale și m-am dus la activități. Asta a însemnat mult pentru mine. Vreau să spun că de atunci, nu este vara în care să nu fac activități diverse cu ei, indiferent că am ceva important sau nu de făcut.

𝑇𝑒 𝑟𝑜𝑔 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑢𝑛 𝑣𝑖𝑠 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖 𝑙-𝑎𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑎𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖.

IH: Langa Firiza, 2 școli au fost închise din cauza că părinții își duc copiii la școli în Baia Mare sau pentru că sunt puțini copii în zonă. Ce îmi doresc? (și sper să reușesc)- o școala mult mai „vie” care să aibă un HUB/NEST pentru profesorii care predau la școala din Firiza- un loc în care profesorii să aibă materialele necesare pentru a aborda altfel lecțiile: diferite resurse educaționale, un loc de socializare. Și promit să fac asta!

𝐴𝑖 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑠𝑎𝑢/𝑠̦𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑡𝑜 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑒𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆?

IH: Toți oamenii sunt modele pentru mine. De la fiecare am ceva de învățat: cum să am răbdare, cum să predau… nici te miri câte poți învăța dacă stai lângă oameni. Nu-mi place să fiu încadrată într-un pattern, de aceea mă reinventez ori de câte ori simt asta. Nu-mi plac obiectivele mari: nu-mi planific nimic cu un an înainte pentru că știu că pe parcursul acelui an vor fi multe de făcut.

Campania „Profesori excepționali pentru România”  își dorește să vă prezinte oamenii care reușesc cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor și să schimbe în bine educația din România.

Dacă cunoști un astfel de om căruia ai vrea să-i mulțumești și să-l faci cunoscut altora,  nu ezita să ne trimiți recomandarea ta, vrem să-i mulțumim și noi pentru tot ceea ce face!

Citește mai multe interviuri cu „Profesori Extraordinari pentru România”!