+4 0727 648 946

Din seria „Profesori extraordinari pentru România” cu Loredana Iuliana Hadade Matei

Campania „Profesori extraordinari pentru România”  își dorește să vă prezinte acei profesori care au har, sunt curajoși, se implică dincolo de ce le cere fișa postului, fac altfel lucrurile reușind cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor.

Despre Loredana Iuliana Hadade Matei

Doamna profesoara Loredana Iuliana Hadade Matei ne-a fost recomandată de o altă doamna profesor, Lavinia Pisek care spune așa: „Doamna învățătoare Loredana are o energie incredibilă, un suflet mare și o voință de fier. Majoritatea elevilor din clasa dânsei sunt rromi și zilnic insista ca ei să fie prezenți la școală. Se lupta pentru binele copiilor din comunitate și nu numai. Prin asociația de educație non-formală Copiii Satelor Nusfalau, organizează: acțiuni caritabile, strângeri de fonduri, achiziții de rechizite, susține elevii aflați în risc, amenajează spații de învățare în aer liber, acțiuni de ecologizare, vopsește și înveselește curtea școlii, s.a.
Ar fi muuuulte de spus despre activitățile acestui super om. Cumpără cărți de povesti pentru copiii din școală, imprimantă pentru colegi, bocanci iarna pentru copiii rromi… De 1 iunie, deghizata în clovn împreună cu alți câțiva oameni buni și plini de viața, dansau și cântau în comunitatea de rromi, știind probabil că acea animare este probabil singurul cadou pe care îl vor primi de ziua copilului. Să mai zic că întregul garaj al casei personale l-a transformat în bazar caritabil?! Sau că a depus recent un proiect și a câștigat o finanțare importantă pentru o educație de calitate a comunității din care face parte?! O admir că nu renunță ușor pentru obiectivele pe care și le propune. Chiar dacă întâmpină piedici multiple.”

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑑𝑎𝑠𝑐𝑎̆𝑙?

ILM: Am decis că vreau să devin învățătoare în clasa a III-a.
Nu am fost un copil obedient, făceam multe năzdrăvănii, aveam întotdeauna ceva de întrebat sau argumentat ceea ce a atras după sine sancțiuni și pedepse aplicate de doamna învățătoare. Îmi plăcea foarte mult să învăț însă niciodată nu am fost văzută decât ca o elevă indisciplinată. Mi se părea că doamna învățătoare este nedreaptă cu mine, sufeream mult iar atunci s-a născut în mintea mea ideea: „vreau să fiu o învățătoare care să se comporte cu elevii așa cum mi-ar plăcea să fie învățătoarea mea!”.

𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑒 𝑖-𝑎𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒? 𝐶𝑢𝑚 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒?

ILM: O întrebare destul de dificilă pentru că mă provoacă la reflecție.
În primul rând i-aș povesti despre viața mea de școlar, despre faptul că deși proveneam dintr-o familie monoparentală cu un nivel de trai modest nu am abandonat niciodată școala și visul meu de a deveni învățătoare. În 1993 am dat admitere la profil pedagogic și am intrat, deși făceam sport de performanță și a trebuit să renunț la acest sport.
Apoi cred că le-aș spune despre faptul că nu am avut întotdeauna note maxime, că am pierdut un părinte foarte devreme și că școala și sala de lectură a bibliotecii au fost refugiul meu în vremurile tulburi ale adolescenței.
Un alt aspect care cred că merită menționat este că am urmat o facultate într-un alt domeniu decât cel al educației, si chiar am profesat 3 ani în domeniul financiar-contabil. Apoi am luat-o iar de la capăt când am plecat în străinătate pentru 6 ani deci am experimentat și viața de muncitor necalificat.
Cel mai important lucru pe care aș vrea să îl rețină un copil despre mine este că am fost într-o continuă căutare a drumului în viață, că am avut suișuri și coborâșuri, că nimic nu se obține ușor dar mai ales că avem dreptul să dăm greș și că orice greșeală este o oportunitate de învățare.

𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒?

ILM: Am în minte clar cum aș vrea eu să fie școala: în primul rând să fie un spațiu adecvat, proiectat și construit pentru copii, cu profesori care văd elevii dincolo de bancă și calificativele/notele din catalog.
Într-o școală ideală copiii se simt acceptați, sunt validați prin prisma a ceea ce au bun, frumos și unic.
Visez încă la o școală cu un program de „școală după școală” funcțional, cu o masă caldă pentru toți elevii, o școală care să ofere copiilor oportunități de învățare experiențială prin implicarea lor în activități școlare și extrașcolare relevante, cu o colaborare reală între profesori.
Școala ideală este un loc unde copiii și profesorii merg cu drag, unde îți dorești să mai stai și după ce sună ultimul clopoțelul al zilei.

𝐶𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑖 „𝑎𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙” 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑎𝑗𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑜𝑟 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑎𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎𝑟?

ILM: Nu cred că fac ceva „altfel”. Probabil experiența mea de viață m-a format în așa fel încât să fiu un cadru didactic atipic.
Faptul că mă regăsesc în copilul care nu are îmbrăcăminte și încălțăminte nouă sau în copilul care nu are întotdeauna un comportament dezirabil probabil că mă face să fiu mai sensibilă la ceea ce înseamnă nevoile copilului dincolo de porțile școlii și să mă implic și în altă sferă decât cea strict profesională.
La clasă încerc să construiesc demersurile didactice în funcție de experiențele copiilor mei, pun accent pe învățare ca proces nu neapărat ca rezultate în catalog sau la diverse concursuri.
Primordial pentru mine este progresul, oricât de mic, al fiecărui copil chiar dacă nu este strict în zona de acumulare de informații și cunoștințe. Mi-am dat seama că învățarea școlară este condiționată de starea de bine a copilului mai mult decât de metodele și mijloacele didactice utilizate de cadrul didactic și încerc să țes o pânză de relații bazate pe încredere, acceptare și dragoste.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑗𝑜𝑏-𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑙𝑒 𝑔𝑒𝑠𝑡𝑖𝑜𝑛𝑒𝑧𝑖?

ILM: Prima provocare și cea mai mare este absenteismul. Lucrez cu 25 de elevi dintre care 18 copii sunt din medii dezavantajate și încerc zilnic să conving părinții că trebuie să aducă copiii la școală.
Din fericire în acest an școlar – clasa I – am observat o îmbunătățire considerabilă a frecvenței. Mai sunt 4-5 elevi care absentează destul de des însă ceilalți 13 elevi de etnie romă vin cu regularitate la școală.
La ciclul primar întreaga responsabilitate de a aduce copilul la școală îi revine părintelui deci provocarea este foarte mare.
Ce am făcut eu ca să conving părinții?
În primul rând am încercat să comunic cu ei, să îi ascult fără să îi judec și să îi asigur de tot sprijinul meu în ceea ce îmi stă în putință.
În al doilea rând am creat în clasă un mediu plăcut, incluziv și am asigurat absolut tot ceea ce este necesar la clasă pentru toți copiii.
Apoi i-am ajutat la întocmirea dosarelor de obținere a diferitelor stimulente financiare oferite de stat, atât cele oferite de Ministerul educației cât și cele asigurate prin autoritățile locale. Părinții știu că fiecare zi în care copilul lipsește de la școală are repercusiuni asupra beneficiilor financiare.
Sunt convinsă că mulți colegi nu sunt de acord cu strategia mea însă am nevoie de încrederea părinților pentru a-mi atinge scopul : fiecare copil în sala de clasă!

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖?

ILM: Cel mai dificil moment al carierei mele: faptul că m-am transferat la școala în care sunt acum. La începutul acestui an școlar am fost pe punctul de a renunța și încă am într-un colț al minții ideea unui transfer, deci nu pot spune că am depășit momentul.
Mi-am dorit foarte mult să ajung la școala din comuna mea însă dezamăgirea mea provine din faptul că m-am izbit puternic de bariere cum ar fi implicarea politicului în luarea deciziilor din școală, lipsa de comunicare dintre conducere și cadrele didactice, refuzul categoric al directorului de a implementa anumite proiecte și multe alte situații pe care nici nu îmi puteam imagina că există în școlile românești.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎/𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑖 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒/𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑒?

ILM: Sunt multe reușite mici care mă motivează: fostul elev care știe să scrie și să citească (singurul dintre cei 8 membri ai familiei), adolescenta care a plâns când ne-am întâlnit întâmplător după 3 ani, elevii mei care vin la școală chiar dacă au scutire de la medic, îmbrățișările copiilor – chiar dacă nu sunt elevii mei.
Aceste mici secvențe mă motivează și îmi demonstrează că fac bine ceea ce fac. Totodată mă determină să fac tot ceea ce îmi stă în putință (chiar dacă nu este în fișa postului) să văd măreția din fiecare copil, să fiu atentă la nevoilor lor, să îi ajut să descopere sensul învățării și să capete încredere în ei.
Un imbold aparte îl constituie și recunoașterea rezultatelor muncii mele prin diferite canale: titlul de Creator de educație 2019, interviuri și apariție la emisiuni ale televiziunii locale, chiar și acest interviu mă onorează și îmi încarcă bateriile.
Mulțumesc pe această cale persoanelor care m-au recomandat și îți mulțumesc ție, Oana Mîndruț, pentru tot ceea ce faci în domeniul social-educațional.

𝑇𝑒 𝑟𝑜𝑔 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑢𝑛 𝑣𝑖𝑠 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖 𝑙-𝑎𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑎𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖.

ILM: Visul împlinit este Asociația pentru educație nonformală „Copiii satelor” pe care am înființat-o în 2018 și care are ca principal scop susținerea educației atât financiar cât și prin diferite proiecte educaționale nonformale. Am în clasă 25 de prichindei dintre care 18 sunt de etnie romă și pot afirma cu mândrie că nu ne lipsește nimic din clasă.
Tot prin intermediul asociației am deschis în garajul casei mele un bazar caritabil unde invit părinții copiilor cu probleme financiare să își ia – cu titlu gratuit- orice au nevoie. Produsele provin din donații iar dacă cineva dorește să contribuie cu bani aceștia sunt utilizați pentru achiziția de cărți și rechizite.
Un vis la care aspir este o „școală pe uliță” adică o minișcoală mobilă dotată cu rafturi cu cărți, jocuri, rechizite și cu ajutorul căreia să pot desfășura activități în cartierul de romi, în parc sau în alte comunități. Îmi imaginez un trenuleț la fel ca cele din zonele turistice în care copiii să urce și să pășească într-o lume magică cu povești, desene, gustări și alte activități educative.

𝐴𝑖 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑠𝑎𝑢/𝑠̦𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑡𝑜 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑒𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆?

ILM: Mă ghidez după vorbele d-nei Anca Tîrcă: „Fă rai din ce ai!”
Din punct de vedere profesional, urmăresc și preiau idei de la profesorii faini pe care i-am cunoscut la diferite cursuri de formare însă încerc să mă adaptez condițiilor și nevoilor elevilor din clasa mea.

Campania „Profesori excepționali pentru România”  își dorește să vă prezinte oamenii care reușesc cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor și să schimbe în bine educația din România.

Dacă cunoști un astfel de om căruia ai vrea să-i mulțumești și să-l faci cunoscut altora,  nu ezita să ne trimiți recomandarea ta, vrem să-i mulțumim și noi pentru tot ceea ce face!

Citește mai multe interviuri cu „Profesori Extraordinari pentru România”!