Din seria „Profesori extraordinari pentru România” cu Luminița Angelescu

Din seria „Profesori extraordinari pentru România” cu Luminița Angelescu

Campania „Profesori extraordinari pentru România” își dorește să vă prezinte acei profesori care au har, sunt curajoși, se implică dincolo de ce le cere fișa postului, fac altfel lucrurile reușind cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor.

Contribuie acum

Despre Luminița Angelescu

Luminița Angelescu este profesor pentru învățământul primar la Școala nr. 13 „Mircea cel Bătrân” din Pitești. Luminița e un om vesel și generos, aplecat mereu spre a face bine și zice despre meseria de dascăl că „Fără pasiune, empatie și o inimă de copil, meseria noastră nu este posibilă”.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑑𝑎𝑠𝑐𝑎̆𝑙?

LA: Cred că a venit natural, acum mai bine de 26 de ani, de când profesez în această meserie, prin faptul că am crescut într-o familie unde educația făcea și face parte din modul nostru de viață, chiar dacă niciunul dintre părinții mei nu a lucrat în învățământ. De mică mă jucam de-a profesoara și am considerat că această meserie mi se potrivește ca o mănușă și, de ce să nu recunosc, era o adevărată mândrie și o mare realizare în anii de dinainte sau imediat după Revoluția din 1989 să reușești la un asemenea colegiu de prestigiu, Școala Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel, concurența pentru un loc era acerbă (15 – 20 de candidați). La toate acestea se adaugă chipurile învățătorilor mei și poveștile unde imaginea centrală este a dascălului perfect . Este o meserie care te ajută să te reinventezi permanent și să fii un model pentru elevii tăi și pentru cei din jur.

𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑒 𝑖-𝑎𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒? 𝐶𝑢𝑚 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒?

LA: Îmi place să mă întâlnesc cu mine copil, acest lucru îmi asigură nota de înțelegere și de toleranță față de elevii mei. Aș vrea să mai știe că sunt o persoană sensibilă, deși nu întotdeauna se observă ușor, foarte sociabilă, prietenoasă și îmi plac mult copiii și interacțiunea cu ei. Iubesc din tot sufletul, cred în bine și frumos și îl caut sau îl creez dacă nu este, râd și glumesc, dar sunt și foarte serioasă, atunci când situația o impune. Îmi plac călătoriile, muzica și animalele, provocările din care am ce învăța, să citesc și să cos. Dacă nu aș fi fost profesor, aș fi fost medic neonatolog sau inginer zootehnist (îmi plac foarte mult caii). Prietenii se simt bine în prezența mea. Am o familie frumoasă. Părinții mei au avut un rol hotărâtor pentru ceea ce sunt acum. Le multumesc!

𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒?

LA: Școala ideală ar fi locul cald și primitor unde să dispui de tot ceea ce ai nevoie, de la materiale, logistică, oameni, programe, spațiu de relaxare, de ce nu, atât pentru elevi cât și pentru personalul școlii, locul unde disciplina și seriozitatea, în sens constructiv se împletesc, locul unde fiecare este văzut și validat, cu șanse egale pentru toți, unde tuturor ne pasă real de cei de lângă noi. Aș asemui școala cu o grădină îngrijită. Știți cum este acolo? Un spațiu frumos, armonios, luminos, liniștit, echilibrat care te ajută să fii creativ, sănătos, organizat și îți asigură oaza de relaxare și sănătate. Simți că îi aparții și te identifici cu el. Poate vom avea astfel de școli…

𝐶𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑖 „𝑎𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙” 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑎𝑗𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑜𝑟 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑎𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎𝑟?

LA: Fără pasiune, empatie și o inimă de copil, meseria noastră nu este posibilă. Adaug pregătirea de bază, inițială, care m-a ajutat foarte mult. Am fost un elev foarte conștiincios și serios, obișnuit cu rigoarea. Am păstrat această formă de muncă și acum. Am reușit să clădesc pe o temelie solidă tot ceea ce a urmat. Perseverența, voința și dorința de a nu lăsa lucrurile să treacă oricum și munca constantă sunt și ele valori care mă definesc și care m-au ajutat să fac lucrurile altfel. Cred că este loc întotdeauna de progres și de readaptare la nou, deci nu sunt o persoană conservatoare atunci când nu trebuie. Colaborarea cu oamenii care știu să făcă lucrurile responsabil și faptul că mi-am creat oportunități de învățare sunt alte câteva aspecte care m-au ajutat să aduc altfel învățarea în clasă, autoexigența și faptul că țin la calitate și principii , îmbunătățirea și dezvoltarea metodelor de predare. Stilul de lucru. nu știu, poate chiar felul meu pe de-a-ntregul.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑗𝑜𝑏-𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑙𝑒 𝑔𝑒𝑠𝑡𝑖𝑜𝑛𝑒𝑧𝑖?

LA: Timpul este cel mai mare dușman, pentru toți cred, rapiditatea cu care se schimbă toate și capacitatea noastră puțin încetinită de a ține pasul atât de alert al transformărilor, superficialitatea, iar dacă ne referim la educație, lipsa unor bunuri și servicii, atât de necesare pentru desfășurarea activității didactice, partea mai puțin aplicată a educației, graba și lipsa de predictibilitate, oarecum un interes scăzut pentru învățare, activismul aproape uitat în orice domeniu, detașarea. De-a lungul timpului, am înțeles că așteptarea nu rezolvă lucrurile, în consecință, acolo unde am putut am luat inițiativa și am rezolvat problemele. Asemeni colegilor mei, am căutat soluții, am investit timp, resurse materiale, am căutat parteneri, am adoptat un comportament proactiv. Cred că disponibilitatea de a mă implica a rezolvat multe situații.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖?

LA: Atunci când ești pus în fața unor situații interpretate subiectiv, cu care nu te-ai mai întâlnit. Nedreptatea este cea care mi-a adus provocări, dar, în același timp, și putere. Cel mai mult detest ipocrizia, când oamenii încearcă să te prezinte cum nu ești, inventând scuze și fapte, conștienți fiind că în felul acesta își pot atinge numai scopul lor personal și subiectiv, aducând astfel atingere imaginii tale, defăimându-te. Știți cât de greu se construiește o reputație și o carieră! Din păcate, încă mai sunt oameni care acceptă astfel de practici.

Acum nu mă mai afectează determinant ce cred sau spun ceilalți, fiindcă totul este despre ei și nu despre mine. Cumva devenim puternici sau mai puternici prin provocări.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎/𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑖 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒/𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑒?

LA: Iubirea mă vindecă de orice și mă împlinește . Fiecare succes, reușită este un nou pas spre inspirație și o motivație să merg mai departe și am avut parte de ele. Susținerea celor dragi și a celor care contează, de asemenea și binele, echilibrul și acceptarea cu tine. Faptul că oamenii nu uită că i-ai ajutat și își exprimă recunoștința.

𝑇𝑒 𝑟𝑜𝑔 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑢𝑛 𝑣𝑖𝑠 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖 𝑙-𝑎𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑎𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖.

LA: Viața mi-a dat de toate și sunt recunoscătoare pentru tot ce am, atât în plan personal cât și profesional, nu pot nominaliza ceva anume, sunt multe visuri împlinite. Chiar sunt norocoasă. Mi-aș dori să îmi dau mai mult timp pentru călătorii.

𝐴𝑖 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑠𝑎𝑢/𝑠̦𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑡𝑜 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑒𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆?

LA: Familia și părinții mei sunt modelele mele cele mai apropiate și oamenii minunați pe care i-am întâlnit în viața mea.

„Nu poți opri valurile, însă poți învăța să navighezi”.

Campania „Profesori excepționali pentru România” își dorește să vă prezinte oamenii care reușesc cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor și să schimbe în bine educația din România.

Dacă cunoști un astfel de om căruia ai vrea să-i mulțumești și să-l faci cunoscut altora, nu ezita să ne trimiți recomandarea ta, vrem să-i mulțumim și noi pentru tot ceea ce face!

Citește mai multe interviuri cu „Profesori Extraordinari pentru România”!

Descoperă profesori!