Din seria „Profesori extraordinari pentru România” cu Violeta Daniela Nedelcu

Din seria „Profesori extraordinari pentru România” cu Violeta Daniela Nedelcu

Campania „Profesori extraordinari pentru România” își dorește să vă prezinte acei profesori care au har, sunt curajoși, se implică dincolo de ce le cere fișa postului, fac altfel lucrurile reușind cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor.

Contribuie acum

Despre Violeta Daniela Nedelcu

Continuăm campania „Profesori extraordinari pentru România” cu Violeta Daniela Nedelcu, o profesoara de limba și literatura română Școala Gimnazială Nr. 2 Diaconu Coresi din Brașov. Este un om generos care alege să-i inspire pe colegii săi profesori și pe cei pasionați de educație, scriind pe blogul personal “Pe aripile fanteziei” și pe pagina de facebook “Inspirație pentru școală” un loc în care profesorii pot face schimb de bune practice. Este absolvent AspireTeachers și câștigător în 2020 a competiției “Creator în educație” prin care Ministerul Educației premiază cei mai buni profesori din țară.

Îi mulțumim că a acceptat provocarea noastră și ne-a răspuns la întrebări și ne bucurăm mult că este alături de noi și contribuie la educația de calitate.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑑𝑎𝑠𝑐𝑎̆𝑙?

VDN: În clasa a V-a m-am gândit că aș putea deveni profesor de limba și literatura română. Îmi plăcea să citesc, îmi plăcea să scriu și îmi plăceau copiii. Încă din clasa I, am simțit că mă înconjoară un fel de vrajă, când povesteam. Și chiar de la început, doamna învățătoare mi-a transmis că am talent. Mai târziu, am înțeles că eu povesteam așa cum îmi zicea mama povești. Le interpretam: pufneam, pleoscăiam, modulam vocea. Și, când era să citească cineva în clasă, colegii mă cereau fie pe mine, fie pe un coleg, pentru că noi citeam „frumos”.

𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑒 𝑖-𝑎𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒? 𝐶𝑢𝑚 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒?

VDN: „Dragă copile, în fiecare dintre noi există o poveste. Așa a fost și în mine și, indiferent de calificative, de note, de greșeli, contează să îți asculți povestea din sufletul și din mintea ta. Eu m-am simțit prea puțin încurajată și înțeles. N-am luat premiul I niciodată și, totuși, mă simt împlinită.

Ce am avut?

Pasiune pentru a citi. Voință și talent la povestit.

Abia după școală, am descoperit cum să învăț și am descoperit bucurie în asta. Am citit mult, mi-am imaginat soluții la problemele din viața mea și mi-am dorit mult de tot o viață frumoasă.

Știu ce înseamnă să fii respins, să simți că nu ești apreciat, să ai o furtună în suflet, să fii timid. Știu ce înseamnă să pierzi. Și eu am greșit, și eu am avut pierderi. Însă, ce facem cu greșelile și cu pierderile este atitudinea cea mai importantă în viață: le recunoaștem, ni le asumăm, ÎNVĂȚĂM din ele, mergem mai departe. „

𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒?

VDN: Școala ideală, pentru mine, este un spațiu al respectului reciproc, al grijei față de ființă și al cooperării, atitudini pe care le văd și legiferate, și aplicate/manifestate. Obligatoriu ar exista spații de învățare cu mobilier modular, laboratoare, sală de sport, sală de spectacole. Arta și știința, grija față de mediu și mișcarea fizică ar fi la fel de importante. Toți elevii ar beneficia de învățare prin proiecte/bazată pe investigație inspirate de necesitatea de a fi conectați la ei înșiși și la lumea în care trăim.

Învățarea elevilor s-ar desfășura doar într-un singur schimb, adică, doar de dimineața.

Aș acorda atenție diferențiată elevilor cu CES, nu doar pe hârtie, ci și în fapt, la clasele la care există astfel de elevi, ar fi la ore câte două cadre didactice. Pentru elevii care au probleme (de diferite tipuri, nu intru în amănunte acum) și părinții nu le dau șansa unui consult medical, aș veni cu soluții concrete, un sistem de diagnosticare, de sprijinire a copiilor și, totodată, un fel mentorat pentru părinți, urmat de obligativitatea lor de a acționa în interesul superior al copiilor.

Profesorii debutanți și-ar alege mentori dintre personalitățile pe care le respectă și profesorii cu vechime ar simți că sunt importanți, că au o contribuție semnificativă la educație.

𝐶𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑖 „𝑎𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙” 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑎𝑗𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑜𝑟 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑎𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎𝑟?

VDN: Mă emoționează întrebarea, pentru că mi se par puternice aceste cuvinte: „profesor extraordinar”, adică, profesor care iese din comun, este deosebit și mă face să reflectez iar la legătura dintre om și faptele lui. A înfăptui ceva înseamnă a marca într-un fel lumea și-mi doresc, nu neapărat să las urme, cât să plantez semințe de bine, adevăr și frumos.

Trăim vremuri complicate. Sintagma „Profesori extraordinari pentru România” mie îmi transmite mesajul că țara are nevoie de oamenii ei buni și în special de noi, profesorii, care avem conștiință și suntem și profesioniști. De aceea, îți mulțumesc, Oana, pentru atenția pe care o îndrepți către noi, oamenii școlii.

Privind retrospectiv, mi-e clar că, în esență, am rămas aceeași, „cea veche”, cea care povesteam cu entuziasm colegilor mei de cancelarie ce am făcut la oră, cea care, mai târziu, a început să scrie în mediul virtual, căutând să lege prietenii cu oameni pe care îi respectă.

Cu câțiva ani în urmă, m-am gândit care ar fi stilul meu de predare, în ce expresie l-aș surprinde și mi-au venit în minte: „Imaginația și arhitectura învățării”, „Relațiile sunt inima învățării”, „Făurirea cu dragoste”.

Așadar:

• Primele lecții la fiecare clasă la care intru sunt despre emoții, despre alegeri, despre ceva personal. Plec de la individ și ajung la colectiv, pentru că, fără să le ofer elevilor posibilitate individuală de exprimare, știu că nu se vor simți acceptați și învățarea va fi cu sincope. Construiesc identitatea unei clase în mod conștient și prin activități disparate, și prin intermediul conținuturilor.

• Mereu îi întreb pe elevi: Ce vreți să învățați? Cum vreți să fie ora de Română? Cum să facem să avem atmosferă bună la clasă? Cum au fost orele? Întotdeauna, le-am cerut feedback anonim, doar la sfârșitul anului la clasa unde am fost dirigintă le-am cerut să-mi răspundă la câteva întrebări și să se semneze, ca o asumare. Dar, au avut ocazia anterior să-mi transmită anonim părerile.

• Urmăresc sensul pentru care îi învăț sau le cer elevilor să învețe ceva. „Am îmblânzit” Programa de limba și literatura când a fost cazul prin explicații pe „limba copiilor” și prin exerciții. În ultimii ani, le-am evidențiat elevilor tot mai mult legăturile dintre literatură și limbă, dintre literatură și alte discipline și dintre acestea și realitate.

• Mi-am construit un sistem al unei „învățări prin imaginație”. Inclusiv, resursele educaționale deschise pe care le-am creat în cadrul proiectului CRED le-am realizat din această perspectivă, atât cele de literatură, cât și cele de gramatică.

• Apelez la hărți mentale, Lapbook, învățarea bazată pe proiect/investigație, carnavalul personajelor literare, ritmuri la clasă, rostire, muzică, lecții-atelier, lecții cu invitați (foști elevi, artiști, cercetători de la ESA, profesori, scriitori), inclusiv lecții cu public, digievenimente; tehnologie la clasă, pentru că elevilor le place. Văzând că elevii sunt rupți de acea parte de realitate în care are loc o luptă pentru valori, schimbare, mentorat autentic, le-am dat să facă cercetare pe personalități, oameni vii, care fac o schimbare în societate și în educație. Așa au apărut proiectele și resursele educaționale „Tineri care schimbă lumea” și „Personalități care ne inspiră”.

• Altfel este și evaluarea pe care o practic la clasele mele. Scriu Altfel, pentru că nu înseamnă că este unică, poate că și alți profesori procedează tot așa.

Încep cu clasa a V-a, când îi învăț cum evaluăm. Facem Test de probă, cu barem. Apoi, pe maculatoare elevii scriu Corectarea testului și Greșelile mele.

La ascultarea unui eseu sau la prezentarea proiectelor, toată clasa notează în caiete și eu pe tablă: Evaluare intercolegială. Așa îi deprind cu ascultarea activă, facem remarci, le notăm, discutăm, evitând cufundarea unor elevi în neatenție.

Care sunt calitățile mele ce influențează modul meu de a fi profesor?

Îmi pasă.

Îmi place să învăț.

Iubesc literatura.

Mă fascinează Omul, indiferent de vârsta lui.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑗𝑜𝑏-𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑙𝑒 𝑔𝑒𝑠𝑡𝑖𝑜𝑛𝑒𝑧𝑖?

VDN: La elevi, lipsa de atenție. M-am întors la școală după un an de pauză și am remarcat dureros cât de neatenți sunt copiii. Viteza adulților îi marchează, am senzația că îi rupe de viață și pe unii îi îmbolnăvește. Pentru a le capta atenția cu adevărat, apelez fie la forme artistice de exprimare, fie la tehnologie, fie la mustrare. Și stau mult în picioare în clasă. Mă mișc printre ei. Sunt și în spatele clasei, cât sunt și în față.

Uneori, sunt mâhnită și am impresia că bat pasul pe loc, că nu-i ajut pe copii, că e prea târziu, ei având niște obiceiuri bine întipărite în ființa lor. Mai simt și furie câteodată, pentru că mi se pare disproporționat efortul meu în relație cu rezultatele. Însă, la finalul unui an școlar, când trag linie, cele bune sunt mai multe decât slăbiciunile și nereușitele.

O provocare și mai mare este să fac față și, mai mult, să produc învățare de calitate, când se schimbă lucruri în sistem fără cercetare și fără consultarea noastră, a oamenilor de la clasă, însă cu Programa aproape și cu mintea deschisă merg înainte.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖?

VDN: Nu pot să mă gândesc la un moment dificil anume. Au fost în 31 de ani câteva momente: cu 20 de ani în urmă, mama unui elev corigent m-a sunat zi și noapte ca să mă facă să-l trec. Am apelat la poliție. Cu 3-4 ani în urmă, tot o mamă mi-a închis telefonul când îi ziceam despre copil că vine nedormit la școală, fără teme făcute, că are limbaj violent, eu dorind să găsim soluții, nu să o judec. Băiatul creștea în casa bunicii, mama nu-i știa programul. Prima oară nu mi-a venit să cred, apoi mi-am zis: „Aha, deci cam asta au pățit colegii mei până acum!”, colegii care semnalau că vin în gimnaziu părinți care nu ne respectă din start.

Scriind, acum realizez că cel mai dificil moment a fost legat de un elev care și-a tăiat venele sau a încercat să și le taie, de față cu unii colegi, în parc. A fost o experiență care ne-a marcat. Am discutat mult și cu mama, și cu tatăl, care nu observaseră nimic, dar, semnele erau acolo: ușa închisă la cameră, distragere, acces la telefon cu internet, o prietenie nepotrivită; părinții îi spuneau în glumă că e gras și că trebuie să mai slăbească. Am vorbit și cu el, printre altele i-am propus să participe la clubul de lectură. Și a fost ajutat și de către un psiholog. Acum lucrează, are o iubită și intenționează să se căsătorească. Mi-a scris că am fost alături de el când își căuta drumul și asta a contat.

𝐶𝑎𝑟𝑒 𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎/𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑖 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒/𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑎𝑡̦𝑖𝑒?

VDN: Mesaje de la elevi care au terminat și care îmi scriu, invitații de a fi parte din proiecte (de exemplu, interviul propus de Denisa Maria Havași) vorbele fiicei mele mari: „Mama, fiecare copil are nevoie de un profesor bun!” și ale mezinei: „Aș fi vrut, mama, să am și eu un profesor ca tine!” Ultima încântare: un proiect de exprimare prin poezie și fotografie cu o fostă elevă, care m-a căutat peste ani și mă bucur că a făcut-o. (eu cu poezia, Diana M. cu fotografia.)

𝑇𝑒 𝑟𝑜𝑔 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑢𝑛 𝑣𝑖𝑠 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖 𝑙-𝑎𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑎𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖.

VDN: Am pictat.

Și îmi doresc să văd aurora boreală.

𝐴𝑖 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑠𝑎𝑢/𝑠̦𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑡𝑜 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑒𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆?

VDN: Am mulți oameni pe care îi respect și îi iubesc, fiecare contribuie la evoluția mea. Motto-ul meu este: „Educația mă însoțește pe drumul devenirii mele personale, care se împletește cu devenirea elevilor mei, uimindu-ne, întrebând, gândind, luminând lumea împreună. ”

Campania „Profesori excepționali pentru România” își dorește să vă prezinte oamenii care reușesc cu adevărat să își lase amprenta în viața elevilor lor și să schimbe în bine educația din România.

Dacă cunoști un astfel de om căruia ai vrea să-i mulțumești și să-l faci cunoscut altora, nu ezita să ne trimiți recomandarea ta, vrem să-i mulțumim și noi pentru tot ceea ce face!

Citește mai multe interviuri cu „Profesori Extraordinari pentru România”!

Descoperă profesori!